(Constr.) Portiunea de zidarie asezata, in arhitectura clasica, la partea superioara a unui zid sau deasupra unui sir de coloane, eventual prin intermediul unei abace, si care sustine acoperisul. Este compus din arhitrava, friza si cornisa (uneori poate lipsi friza sau arhitrava. Antablamentul constitue partea cel mai bogat ornamentata a unui edificiu.