(Tehn.) Strat de oxizi metalici cu caracter izolant intre sudura prin arc electric si aer, impiedicand racirea rapida. Are aspect sticlos, e casant si desprinde prin ciocnire.

(Constr.) Material spongios, cu greutate specifica aparenta mica, obtinut prin racirea brusca, intr-o cantitate de apa, a zgurei de furnal topite. Zgura expandata este intrebuintata ca material termoizolant sau ca agregat pentru betoane usoare, deoarece are o greutate volumetrica de 250-800 kg/m3.

(Constr.) Material granulat cu aspectul unui nisip fin cu muchii si colturi ascutite, obtinut prin racire brusca, in apa multa, a zgurei de furnal topite. Zgura granulata este intrebuintata ca agregat pentru betoane de zgura sau ca adaos la fabricarea liantilor hidraulici.

(Termot.) Astuparea suprafetei libere a gratarului, a tevilor de fum, a tevilor de apa etc., la un cazan de abur, prin depunerea de zgura formata in timpul arderii combustibilului.

(Constr.) Element de contructie, cu grosime relativ mica in raport cu celelalte doua dimensiuni, executat din zidarie de diferite tipuri, dupa rolul pe care urmeaza sa-l indeplineasca si dupa materialele intrebuintate.

(Constr.) Zid masiv, rezistent, execuat din beton, beton armat sau din zidarie cu mortar, bogat in ciment, uneori armat, de obicei intarit din loc in loc cu contraforturi, construit pentru a prelua impingerea pamantului unui taluz sau impingerea unei gramezi de material granular sau praf (de ex: intr-o magazie de cereale, de ciment etc.).

(Constr.) Perete despartitor executat din zidarie. Materialele intrebuintate pentru zidarie sunt, de obicei, caramida, plina sau gaurita, ori blocuri de beton si mortarul de var cu sau fara adaos de ciment.

(Constr.) Sin. Zid purtator (v.).

(Constr.) Zid care constituie un element de rezistenta intr-o constructie, avand rolul de a sustine greutatile de deasupra (zidaria si planseele superioare, sarpanta acoperisului etc.). (= Zid portant).

(Constr.) Muncitor specializat in executarea de zidarii diferite (de caramida, de piatra naturala, captuseli de caramida refractara la cuptoare etc.)

Prin zidarie se intelege un element de constructie alcatuit, dupa anumite reguli, din pietre naturale sau artificiale.

(Constr.) Material de constructie alcatuit din blocuri de piatra naturala sau artificiala (caramizi, blocuri de beton etc.), legate sau nu intre ele cu un mortar. Din zidarie se executa constructii (ziduri de sprijin, diguri etc.) si elemente de constructie, si anume: elemente de rezistenta (ziduri purtatoare, stalpi, bolti, arce etc.), elemente de umplutura intre elementele de rezistenta (ziduri exterioare si ziduri despartitoare), elemente decorative (cornise, profiluri, placaje etc.), elemente de protectie (ziduri de protectie a unor izolatii, captuseli refractare) etc. Modul de asezare a blocurilor intr-o zidarie, numit legatura zidariei, trebuie sa corespunda conditiilor de rezistenta, de izolatie termica si de executie rapida.

(Constr.) Zidarie executata din caramizi speciale, dublu presate, sau din caramizi obisnuite alese (intregi si cu muchiile neciocnite), care ramane netencuita pe fata aparenta. Rosturile orizontale, la aceasta fata, se obtin folosind, la zidire, o rigla de otel de grosimea dorita, iar apoi ele se rostuiesc cu fierul de rostuit.

(Constr.) Zidarie de caramida, in rosturile careia se introduc, la zidire, vergele de otel rotunde, patrate sau dreptunghiulare, pentru a-i mari rezistenta la incovoiere si la forfecare. Armarea se poate face transversal, longitudinal sau vertical. Zidaria armata este intrebuintata, de obicei, la stalpi si la buiandrugi, cum si la ziduri supuse la solicitari dinamice si la vibratii, sau care se executa in regiuni seismice.