(Meteor.) Stare atmosferica fara vant apreciabil, sau cu slabe si scurte deplasari strict locale ale aerului, produse de diferenta de incalzire dintre diferitele feluri de soluri.

(Fiz.) Acceleratia miscarii unui corp care cade liber, datorita gravitatiei. Valoarea ei depinde de pozitia pe pamant a locului in care cade corpul (de latitudine si de altitudine).

1.(Chim.) Substanta care, adaugata in proportie mica unui amestec, grabeste inceperea reactiei substantelor din amestec sau scurteaza timpul lor de reactie. Exemple: accelerator de priza, accelerator de vulcanizare. 2.(Ms.) Mecanism care permite sa se varieze turatia si deci puterea motorului, respectiv viteza autovehiculului, prin varierea dozajului, amestecului carburant.

(Fiz.) Aparat folosit pentru a imprima o viteza mare particulelor elementare (electroni, protoni, particule alfa etc.), in scopul obtinerii unei reactii nucleare. Exemple: betatronul, ciclotronul, fazotronul etc.

(Chim., Fiz., Constr.) Substanta care, adaugata unui amestec de ciment cu apa, grabeste inceperea prizei pastei de ciment. Acceleratorul de priza cel mai des utilizat este clorura de calciu (adaugata in proportie de 1-2% din greutatea cimentului, fie ca atare, fie formata chiar in amestec – din hidratul de calciu din ciment – prin adaugarea de acid clorhidric), care face sa creasca solubilitatea silicatului de calciu din ciment.

(Text.) Substanta, de obicei organica, care, adaugata in cantitati mici (0,3-1%) in flota de vopsire, reduce durata si temperatura de vopsire.

(Ind. Chim.) Substanta care, adaugata unui amestec de cauciuc si sulf, scurteaza durata de vulcanizare a cauciucului. Acceleratorii de vulcanizare cei mai des intrebuintati sint tiuramul si mercapto-benztiazolul.

(Fiz.) Accelerator de particule la care diferenta de potential se obtine prin depunerea, pe doua armaturi sferice, a unor sarcini rezultate prin frecare si transportate cu ajutorul unei benzi izolante.

Element radioactiv descoperit in 1900 de catre Debierne in oxidul de uraniu nativ. Este primul element in seria actinidelor. Este o substanta foarte rara in natura si dificil de lucrat cu el; se poate obtine in cantitati mici prin iradierea Ra-226.

Piesa sau piesele care acopera rostul unei imbinari in prelungire.

Strat de beton care acopera la exterior armatura unei piese de beton armat, pentru a o apara de influenta mediului ambiant.

Sistem structural cu rol de preluare a sarcinilor exterioare (zapada), de sustinere a invelitorii si de creare a geometriei cu pante pentru scurgerea apelor meteorice.

Element de constructie care acopera o cladire, prezinta pante de scurgere si apara cladirea contra agentilor externi (ploaie, zapada, frig, caldura etc.). Acoperisurile pot avea forme diferite, fie impuse de dimensiunile, de forma si de destinatia cladirilor pe care le acopera, fie cerute din motive arhitectural- estetice. Ele sunt compuse din doua parti principale, si anume structura de rezistenta si invelitoarea (eventual si o izolatie termica). Structura de rezistenta poate fi executata fie dintr-un schelet de elemente de lemn, de beton armat sau metalice, fie dintr-un planseu de beton armat. Invelitoarea reprezinta un strat impermeabil care permite scurgerea apaei din stagnarea temporara a zapezii, ghetii, alcatuit din tabla, tigle, olane, sindrile, stuf, paie etc.

Acoperis pentru hale industriale cu deschidere mare, caracterizat prin faptul ca este compus dintr-o serie de elemente cu versante cu inclinari diferite (seduri) si care, prin faptul ca au versantele cu inclinare mare (pana la verticala) constituite aproape numai din ferestre, permit o iluminare mai buna si aproape uniforma a halei. Aceste acoperisuri, cand sunt executate din beton armat (ele se executa si din metal, uneori chiar din lemn), pot avea forme foarte diferite, forma cea mai raspandita fiind, pana astazi, cea in dinti de ferastrau.