(Astr.) Unghiul dintre directia adevarata spre un astru si directia aparenta in care se vede astrul din cauza ca se misca observatorul, impreuna cu Pamantul, in jurul Soarelui. Ca urmare a aberatiei anuale stelele par deviate, in fiecare moment, in sensul de deplasare al Pamantului pe orbita lui.

(Fiz.) Aberatie a unei lentile sau a unui instrument optic, produsa de fenomenul de descompunere a luminii albe care trece prin acea lentila sau prin acel instrument; aceasta conduce la formarea cate unui focar al lentilei sau al instrumentului pentru lumina de fiecare culoare cuprinsa in lumina alba. Aberatia cromatica este cauza formarii unor imagini cu marginile colorate in diferitele culori ale spectrului solar. (= Aberatie de refrangibilitate).

(Fiz.) Sin. Aberatie cromatica.

(Fiz.) Aberatie a unei oglinzi, a unei lentile sau a unui instrument optic pe care cade un manunchi larg de raze de lumina. Razele care vin de la un punct luminos, dupa reflexia lor pe oglinda sau dupa trecerea lor prin lentila sau prin instrument, nu se mai intalnesc intr-un singur punct-imagine, ci in punctele unei figure luminoase, numite caustica lentilei sau a instrumentului.

(Alim.) Procedeu de conservare a produselor alimentare de natura animala si vegetala, bazat pe principiul lipsei de viata. Procedeul consta in distrugerea microorganismelor existente in produs. Conservarea se poate mentine un timp teoretic infinit, daca produsul este ferit de a veni din nou in contact cu alte microorganisme. Abioza se obtine prin termosterilizare, fotosterilizare, chimisterilizare si sterilizare mecanica.

(Geol.) De fund; din adancime.

(Geol.) Transportul materialului rezultat din dezagregarea rocilor, prin actiunea apei, a vantului, a ghetarilor, a gravitatiei etc.

(Gen.) Ceea ce este in afara unei reglementari, a unor forme regulate, a unui continut determinat.Exemplu: pavele abnorme.

(Nav.) Ciocnirea a doua nave sau a unei nave cu o constructie fixa ori plutitoare fara posibilitati de manevra (de ex.: chei, dig, geamandura etc.).

(Chim.) Sarea de calciu a naftolului sulfonat; este intrebuintata in vinificatie, ca substanta antiseptica.

(Tehn.) Operatia de detasare a unor aschii dintr-un material cu ajutorul unui abraziv. Abrazarea, cu unelte sa cu pulberi abrazive, se poate efectua manual sau mecanizat. Se deosebesc abrazari de degrosare sau de curatire (de ex. la polizor) si abrazari de finisare, cum sint rectificarea, honuirea, lepuirea, superfinisarea, ascutire etc.

1.(Tehn.) a. Actiunea de roadere prin frecare cu ajutorul unui corp mai dur decat materialul supus roaderii. Exemplu: ascutirea uneltelor de otel cu piatra de corindon sau carborundum. – b. Roaderea prin frecare a doua corpuri intre ele. ( = Atritiune). 2.(Geol.) Actiunea de eroziune a tarmului de catre valurile marii.

(Tehn.) a. Calitatea unui material de a putea fi folosit pentru o operatie de abraziune. – b. Material natural (diamante, smirghel, cuart, corindon etc.) sau sintetic (carborundum, carbura de bor, corindon sintetic, sticla etc.) constituit din granule dure, libere (pulberi) sau aglomerate, care este folosit in operatii de aschiere, fiecare granula constituind un tais. Abrazivii pot fi folositi ca atare, sau aglomerati printr-un liant de panze sau hartii abrazive, ori ca abrazoare.

(Tehn.) Unealta abraziva executata, prin fasonarea unui material abraziv natural sau prin aglomerarea, cu un liant, a unui material abraziv natural sau sintetic, de obicei in forma de disc, de con, de prisma etc. (= Unealta abraziva, piatra abraziva).