(Fiz., Termot.) Vapori de apa. In tehnica, vapori de apa produsi prin fierberea acesteia. Aburul este intrebuintat atat ca agent motor in masini de lucru ( de ex. in ciocane cu abur) si in motoare (in motoare cu piston si in turbine), cat si ca agent termic (in instalatiile de incalzire centrala si in procese de fabricatie din industria chimica, textile, alimentara etc.). Dupa presiunea la care se gaseste, aburul este numit: abur normal (cu presiunea de 1 ata, avand temperatura de 100 grade); abur de joasa presiune (pana la circa 15 ata, avand pana la circa 350 grade), intrebuintat ca agent termic si ca agent motor pentru motoare cu piston si turbine de putere mica si mijlocie; abur de medie presiune (intre 15 si 50 ata, avand intre circa 350 si 450 grade), pentru turbine de putere mijlocie si mare; abur de inalta presiune (peste circa 50 ata, avand peste circa 450 grade), pentru turbine de putere mare si mijlocie.

(Termot.) Abur luat de la o priza situata intre etajele unui motor cu piston sau ale unei turbine cu abur si intrebuintat ca agent termic, fie in scopuri industriale (in procese tehnologice, in schimbatoare de caldura, pentru preincalzirea regenerative a apei de alimentare etc.), fie pentru alimentarea unei instalatii de termoficare (= Abur de priza, Abur de prelevare).

(Termot.) Abur adus la locul de consum direct de la generatorul de abur, fara sa mai fi fost folosit pe parcurs si fara sa fi fost supus vreunei operatii de reducere a presiunii si a temperaturii. (= Abur viu).

(Fiz., Termot.) Abur care se gaseste la temperature de saturatie corespunzatoare presiunii pe care o are. Aburul saturant este un amestec de doua faze in echilibru termodinamic: faza lichida (apa in stare de saturatie) si faza gazoasa (aburul saturant uscat). In mod obisnuit, deci, aburul saturant contine si picaturi fine de apa in suspensie si de aceea este numit si abur saturant umed; aburul saturant umed se formeaza chiar in generatorul de abur si, in aceasta stare, este intrebuintat numai ca agent termic si nu poate fi transportat la distanta, deoarece are un coeficent mare de cedare a caldurii si se produc pierderi mari prin condesare. Aburul saturant din care lipseste faza lichida se numeste abur saturant uscat; fiind intr-o stare limita, aburul saturant uscat nu intervine, practic, decat ca o stare de tranzitie intre aburul saturant umed si aburul supraincalzit.

(Fiz., Termot.) Abur care se gaseste la o temperature superioara temperaturii de saturatie corespunzatoare presiunii pe care o are. Diferenta intre temperatura aburului supraincalzit si temperature de saturatie la presiunea respective se numeste grad de supraincalzire. Pentru alimentarea motoarelor cu piston si a turbinelor este intrebuintat aproape exclusiv aburul supraincalzit, deoarece randamentul termic al motorului este mult mai mare decat in cazul intrebuintarii aburului saturant si creste cu gradul de supraincalzire. De asemenea, pentru transportul aburului la distanta, chiar in cazul intrebuintarii lui ca agent termic, este necesara o usoara supraincalzire, deoarece astfel se micsoreaza mult coeficentul de cedare a caldurii si, deci, se evita aproape total condensarile cu pierderile respective de caldura. Supraincalzirea aburului se obtine prin incalzirea, intr-un supraincalzitor, a aburului saturant produs de generator.

(Termot.) Abur evacuate dintr-un motor cu piston sau dintr-o turbine, dupa ce a trecut prin toata masina si a produs energie mecanica. Aburul uzat poate fi intrebuintat ca agent termic, in special in scopuri tehnologice, cum si la alimentarea unor motoare cu abur de presiune joasa.

(Termot.) Sin. Abur proaspat (v.).

1.(Constr.) Operatia de tratare cu abur, la 70-85 grade, a betoanelor, pentru accelerarea intaririi lor. Betoanele tratate cu abur se prepara cu cimenturi metalurgice sau cu adaosuri hidraulice, deoarece cele preparate cu ciment Portland pur au o rezistenta finala sensibil mai mica decat in cazul cand nu ar fi fost aburite. Este un procedeu folosit foarte des la confectionarea prefabricatelor. 2.(Lemn) a. Tratamentul hidrotermic aplicat semifabricatelor din lemn, in vederea maririi plasticitatii pieselor supuse curbarii, mularii sau presarii. – b. Operatia de expunere a lemnului la actiunea aburului. Prin aburire se obtin: o uscare mai buna, dizolvarea materiilor albuminoide care formeaza hrana parazitilor, distrugerea insectelor si a larvelor lor, reducerea hidroscopicitatii, marirea plasticitatii, reducerea si omogenizarea tensiunilor interne si o coloratie mai uniforma. Se aplica, de obicei, lemnului de fag. 3.(Tehn.) Operatia tehnologica prin care un material este supus actiunii aburului saturat sau supraincalzit, pentru a-i imbunatati unele calitati (de ex. in unele operatii de finisare a fibrelor si a tesaturilor textile), pentru a usura prelucrarea lui (de ex. pentru a curba lemnul), pentru a accelera unele procese fizice sau chimice (de ex. in uscarea lemnului, in priza si intarirea betoanelor) etc. 4.(Text.) Expunerea la actiunea aburului a tesaturilor si a firelor de orice fel, fie pentru a anula tensiunile interne ramase in urma operatiilor mecanice precedente, fie pentru fixarea sau developarea culorilor (la tesaturi imprimate).