(Fiz.) Fenomenul prezentat de oglinzi, lentile etc. de a nu da o imagine punctuala pentru un obiect punctual, ci una deformata, in general o pata luminoasa. Se deosebesc aberatii cromatice si aberatii de sfericitate.

(Astr.) Unghiul dintre directia adevarata spre un astru si directia aparenta in care se vede astrul din cauza ca se misca observatorul, impreuna cu Pamantul, in jurul Soarelui. Ca urmare a aberatiei anuale stelele par deviate, in fiecare moment, in sensul de deplasare al Pamantului pe orbita lui.

(Fiz.) Aberatie a unei lentile sau a unui instrument optic, produsa de fenomenul de descompunere a luminii albe care trece prin acea lentila sau prin acel instrument; aceasta conduce la formarea cate unui focar al lentilei sau al instrumentului pentru lumina de fiecare culoare cuprinsa in lumina alba. Aberatia cromatica este cauza formarii unor imagini cu marginile colorate in diferitele culori ale spectrului solar. (= Aberatie de refrangibilitate).

(Fiz.) Sin. Aberatie cromatica.

(Fiz.) Aberatie a unei oglinzi, a unei lentile sau a unui instrument optic pe care cade un manunchi larg de raze de lumina. Razele care vin de la un punct luminos, dupa reflexia lor pe oglinda sau dupa trecerea lor prin lentila sau prin instrument, nu se mai intalnesc intr-un singur punct-imagine, ci in punctele unei figure luminoase, numite caustica lentilei sau a instrumentului.